Aveti vreun prieten sau coleg din aceia care nu vor in ruptul capului sa mearga la teatru, care va tin speech-uri interminabile despre faptul ca teatrul e o porcarie pentru tocilari sau, in orice caz, o activitate expirata, de mult depasita de film si internet? Ei bine, duceti-i sa vada "Cantareata cheala" la Teatrul Studentesc Podul!
Nu numai ca Podul e cel mai bun loc pentru a te "imprieteni" cu teatrul. Dl. Catalin Naum, "patronul" spiritual al Podului si-a dedicat peste 40 de ani din viata nu doar formarii a cateva generatii de actori (precum Claudiu Bleont, Dragos Bucur, Dan Bordeianu, Gheorghe Visu si cam toti cei care predau azi in UNATC), dar tot in Pod s-au format inevitabil si generatii intregi de spectatori. Atunci cand devii "podar" (sau doar simpatizant) nu inseamna neaparat ca iti vei dedica viata scenei, dar e sigur ca, indiferent unde te va duce viata si ce pasiune a ta va avea intaietate, e clar ca vei fi intotdeauna un mare iubitor de teatru.
Spectacolul "Cantareata cheala", gazduit de Teatrul Podul, este o productie de licenta a Universitatii Hyperion si este regizat de Crista Bilciu, un regizor format in spiritul Podului si al pedagogiei d-lui Catalin Naum. Asta inseamna ca actorii sunt bine condusi si bine tinuti in mana, iar personajele create stiu si sa-si pastreze individualitatile bine definite, si sa se dizolve intr-un grotesc personaj colectiv, care canta, plange, urla, rade, geme, pentru ca apoi sa revina la individualitatea lor: Anda Saltelechi - o d-na Martin timida, dar, in acelasi timp, nimfomana, Cristian Neacsu - dl. Martin, smecher si usor debil, Ioana Zarnescu - o d-na Smith autoritara, dar gata sa-i cante in struna celui pozitionat mai sus, George Cretu - dl. Smith frustrat, tinut sub papuc. Pompierul - Andrei Negoita, reprezinta autoritatea suprema, care ii terorizeaza in timpul unei vizite prea lungi, in care cele doua cupluri nu pot scapa de blestemul politetii si ospitalitatii englezesti (si nu numai, deoarece problema are un caracter universal). Mary, menajera, este si ea o mica autoritate locala, careia i se supun si familia Smith si musafirii lor, care nu indraznesc decat sa faca ochii mari la vederea scandaloasei flame dintre ea si Pompier. Momentul aparitiei lui Mary reprezinta punctul culminant al spectacolului, mai ales ca Mary are barba (interpretat de Daniel Mecu). Se creeaza aici o usoara confuzie, care forteaza limita de toleranta a celor doua familii (cum sa fie menajera lor "micutul jet de apa" care a "stins primele focuri" ale Pompierului), dar si limita de toleranta a spectatorilor: sa fie vorba despre o parodiere a atitudinii societatii fata de homosexualitate? Dar ironia este foarte fina si spectatorii, indiferent de convingerile lor, gusta aceasta rezolvare regizorala.
Dar nu credeti ca e un spectacol vulgar, cu injuraturi si sex, asa cum v-a obisnuit tanara generatie teatrala din Bucuresti. Aceasta "Cantareata" este, intr-adevar, cheala, adica nu imbraca straie care nu sunt ale ei, nu apeleaza la tehnologii avansate sau smecherii regizorale, ci e un spectacol curat ionescian. Teatralitatea este redusa la minimum, pana si luminile lipsesc, iar actorii sunt numai niste masti fantomatice, cu o mimica extrem de mobila, delimitate de fascicolul unor lanterne. Atat! - si nebunie cat cuprinde, a la Eugen Ionescu!
Fisa spectacolului "Cantareata cheala":
Regia: Crista Bilciu
Distributia:
Anda Saltelechi (d-na Martin)
Cristian Neacsu (dl. Martin)
Ioana Zarnescu (d-na Smith)
George Cretu (dl. Smith)
Andrei Negoita (Pompierul)
Daniel Mecu (Mary)
Cristina Plesa (Cantareata cheala)
Locul: Teatrul Studentesc Podul
Data premierei: 22 noiembrie 2008
Durata spectacolului: 50 minute
